Sindromul de canal carpian

sindrom de canal carpian

Sindromul de canal carpian este una dintre cele mai frecvente patologii care afectează mâna și încheietura, apărând atunci când nervul median este comprimat la nivelul canalului carpian. Această problemă poate provoca amorțeală, furnicături, durere și slăbiciune în palmă și degete, afectând activitățile zilnice și calitatea vieții.

Sindromul de canal carpian apare frecvent în rândul persoanelor care efectuează mișcări repetitive ale mâinii, precum lucrul la calculator, utilizarea uneltelor sau activitățile manuale intense. De asemenea, anumite afecțiuni medicale, precum diabetul, artrita reumatoidă sau retenția de lichide, pot crește riscul de apariție a sindromului de canal carpian.

Recunoașterea timpurie a simptomelor și stabilirea unui diagnostic corect sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și alegerea tratamentului potrivit. În funcție de severitate, tratamentul poate include repaus, fizioterapie, orteze, medicație antiinflamatoare sau intervenție chirurgicală.

În acest articol vei descoperi care sunt cauzele sindromului de canal carpian, cum se manifestă, ce metode moderne de diagnostic există și care sunt cele mai eficiente soluții de tratament și recuperare.

Ce este sindromul de canal carpian

Sindromul de canal carpian (sau tunel carpian) reprezintă compresia nervului median la nivelul încheieturii mâinii, ce determină:

  • Amorțeli în degetul mare, arătător, mediu și jumătate din inelar,
  • Prurit (mâncărime) și atrofia eminenței tenariane (baza degetului mare) în stadiile mai avansate,
  • Forță scăzută în a prinde obiecte între degetul mare și alt deget.

Este cea mai des diagnosticată compresie nervoasă de la nivelul membrului superior.

Cauze

Cauzele cele mai frecvente care determină apariția sindromului de canal carpian sunt:

  • Munci repetitive ce suprasolicită încheietura mâinii
  • Anatomice: canal carpian îngust/ prezența unor fibre musculare la acest nivel, determinând creșterea presiunii și apariția senzației de amorțeală în degete
  • Prezența unui chist sinovial, care comprimă nervul
  • Sinovită idiopatică a tendoanelor floexoare
  • Fractură sau luxație a încheieturii mâinii
  • Patologii cronice: diabet zaharat, artrită reumatoidă, insuficientă renală, hipotiroidie
  • Obezitate
  • Retenția hidrosodată din menopauză sau sarcină. 

Diagnosticul se pune mai ales clinic, iar studiile electrodiagnotice ajută chirurgul plastician în apreciarea gravității compresiei și estimarea timpului de recuperare.

Tratament non-chirurgical pentru sindromul de canal carpian 

  • Imobilizare pe atelă într-o poziție neutră, pentru scăderea presiunii în interiorul canalului carpian (încheietura mâinii în extensie la 300 și purtarea atelei doar pe timpul nopții)
  • Excerciții conduse de un medic de recuperare medicală (doar cazurile ușoare sau moderate)
  • Medicație antiinflamatoare
  • Injecții ocazionale cu corticosterozi, în anumite cazuri selectate (injectarea constantă a acestui produs prezintă riscuri).

Tratament chirurgical pentru sindromul de canal carpian

Se realizează cu anestezie locală.

Decompresia canalului carpian se poate face prin incizie la nivelul încheieturii sau endoscopic.

Intervenția chirurgicală constă într-o incizie la nivelul încheieturii mâinii și prelungită în palmă, pentru secționarea ligamentului carpian transvers. Rolurile sale: previne ridicare tendoanelor din canal, crește cu 2% flexia, menține oasele carpiene împreună.

Secționarea lui nu pune probleme, iar modificările date de această secționare nu pot fi considerate  complicații. 

Se pun în balanță beneficiile eliberării nervoase, net superioară oricăror modificări produse de secționarea acestui ligament.

În timpul intervenției, se inspectează tendoanele flexoare și podeaua canalului carpian pentru a exclude alte cauze.

În cazul în care este contraiindicată folosirea cauterului, se va monta un tub de dren. În caz contrar, se trece direct la închiderea inciziei.

La ce să mă aștept postoperator 

Veți avea mâna pansată voluminos, pentru a preveni mișcările din încheietură (la nevoie,se va aplica o atelă gipsată), care pot determina durere și sângerare postoperator. Acest pansament se ține pentru două zile.

Pansamentul se va deschide la 48 de ore postoperator, pentru inspecția inciziei.

Mobilizarea mâinii se va face precoce, după ce trece faza inflamatorie (ziua 0-4), iar dumneavoastră veți putea tolera mișcările. Firele se îndepărtează la 14 zile postoperator, după care începe aplicarea gelurilor siliconice. Disconfortul dureros va fi manageriat medicamentos.

Veți purta o atelă în poziție neutră pe parcursul noaptii timp de 3 săptămâni, pentru confortul dumneavoastră.

Recuperarea senzorială trebuie să apară în primele 2 săptămâni postoperator pentru formele ușoare și moderate, pe când pentru cele severe recuperarea se poate resimți abia după un an. La o lună după intervenția de sindrom de canal carpian, pacienții pot ridica maximum 1 kg cu mâna, iar la 6-8 săptămâni nu mai există interdicții pentru greutate.

Concluzie

Sindromul de canal carpian este o afecțiune frecventă care poate afecta semnificativ confortul și funcționalitatea mâinii, dacă nu este tratată la timp. Simptomele precum amorțeala, furnicăturile sau durerea la nivelul degetelor și încheieturii nu trebuie ignorate, deoarece pot evolua și pot limita activitățile zilnice.

Diagnosticarea precoce și adoptarea unui tratament adecvat sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și recuperarea mobilității mâinii. În multe cazuri, modificarea obiceiurilor zilnice, exercițiile de recuperare și terapiile recomandate de specialist pot reduce simptomele și îmbunătăți calitatea vieții. Pentru formele severe, intervenția chirurgicală poate reprezenta o soluție eficientă și sigură.

Prin informare corectă și intervenție rapidă, sindromul de canal carpian poate fi gestionat eficient, iar pacienții își pot relua activitățile normale fără disconfort major.

Fără intervenția chirurgicală, progresia poate fi către:

  • Arsuri, înțepături pe care nu le veți simți, și care duc la complicații precum infecții ale țesutului moale, osteite sau artrite, până la amputații ale degetelor.
  • Agravare: hipoestezie până la anestezie în teritoriul nervului medial, atrofia eminenței tenariene cu scăderea mecanismului de prindere (pensă).


Suferi de sindromul de canal carpian?

Programează o consultație personalizată în clinică, pentru a stabili împreună cel mai bun plan de tratament pentru tine!

Toate prețurile pot fi consultate aici.