Sindromul de canal carpian

 

Reprezinta compresia nervului median la nivelul incheieturii mainii, ce determina:

• Amorteli in degetul mare, aratator, medius si jumatate din inelar,
• Prurit (mancarime)  si atrofia eminentei tenariane (baza degetului mare) in stadiile mai avansate,
• Forta scazuta in a prinde obiecte intre degetul mare si alt deget.

Este cea mai frecvent diagnosticata compresie nervoasa de la nivelul membrului superior.

 

Cauzele cele mai frecvente care determina aparitia sindromului de canal carpian sunt:

• Munci repetitive de flexia, vibratorii ce suprasolicita incheietura mainii
• Anatomice –  canal carpian ingust/ prezenta unor fibre musculare la acest nivel, determinand cresterea presiunii si aparitia senzatiei de amorteala in degete
• Prezenta unui chist sinovial, care comprima nervul
• Sinovita idiopatica a tendoanelor floexoare
• Fractura sau luxatie a incheieturii mainii
• Patologii cronice: diabet zaharat, artrita reumatoida, insuficienta renala, hipotiroidie
• Obezitate
• Retentia hidrosodata din menopauza sau sarcina

Diagnoticul se pune mai ales clinic, iar studiile electrodiagnotice ajuta chirurgul in apreciarea gravitatii compresiei si estimarea timpului de recuperare.

 

Tratament non-chirurgical

 

• Imobilizare pe atela intr-o pozitie neutra, pentru scaderea presiunii in interiorul canalului carpian (incheietura mainii in extensie la 30⁰ si purtarea atelei doar pe timpul noptii);
• Excercitii conduse de un medic in recuperare medicala. Doar cazurile usoare sau moderate.
• Medicatie antiinflamatoare
• Injectii cu corticosterozi, in cazuri selectate. Nu se face de rutina din cauza riscurilor asociate injectarii acestui produs.

 

Tratamentul chirurgical se realizeaza cu anestezie locala.

 

Decompresia canalului carpian se poate face prin incizie la nivelul incheieturii sau endoscopic.

Interventia chirurgicala consta intr-o incizie la nivelul incheieturii mainii si prelungita in palma, pentru sectionarea ligamentului carpian transvers (rolurile sale: previne ridicare tendoanelor din canal, creste cu 2% flexia, mentine oasele carpiene impreuna).

Sectionarea lui nu pune probleme, iar modificarile date de acesta sectionare nu pot fi considerate  complicatii. 

Se pun in balanta beneficiile eliberarii nervoase, net superioara oricaror

modificari produse de sectionarea acestui ligament.

In timpul interventiei se  inspecteaza tendoanele flexoare si podeaua canalului carpian pentru a exclude alte cauze.

In cazul in care este contraiindicata folosirea cauterului, se va monta un tub de dren, in caz contrar se trece direct la inchiderea inciziei.

 

 

Postoperator

Veti avea mana  pansata voluminos, pentru a preveni miscarile din incheietura (la nevoie se va aplica o atela gipsata), care pot determina durere si sangerare postoperator. Acest pansamnet se mentine pentru 2 zile.

Pansamentul se va deschide la 48 de ore postoperator pentru inspectia incizie.

Mobilizarea mainii se va face precoce, dupa ce trece faza inflamatorie (ziua 0-4) iar dumneavoastra veti putea tolera miscarile. Firele se indeparteaza la 14 zile postoperator, urmata de aplicarea gelurilor siliconice. Discomfotul dureros va fi manageriat medicamentos.

Veti purta o atela in pozitie neutra pe parcursul noaptii timp de 3 saptamani, pentru confortul dumneavoatra.

Recuperarea senzoriala trebuie sa apara in primele 2 saptamani postoperator pentru formele usoare si moderate; pe cand pentru cele severe recuperarea se poate resimti abia dupa 1 an . La o luna dupa interventie pacientii pot ridica maxim 1 kg cu mana, iar la 6-8 saptamani nu mai exista interdictii pentru greutate.

Fara interventia chirugicala progresia poate fi catre:

• Agravare: hipoestezie pana la anestezie in teritoriul nervului medial, atrofia eminentei tenariene cu scaderea mecanismului de prindere (pensa).
• Anestezia duce la arsuri, intepaturi pe care nu le veti simti si care duc la complicatii precum infectii ale tesutului moale, osteite, artrite pana la amputatii ale degetelor.